Iacob Negruzzi

Cufundat în suvenire
Pe câmp verde mă primblam
Și cu trista mea gândire
În trecut mă întorceam.

Cum la chinurile-amare
Din trecut mergeam gândind,
Pintre iarbă o mică floare
Văzui vesel răsărind.

Și perdut în cugetare
Toporașul am sdrobit
Dar deoadată cu 'ntristare
L-am cules și l-am privit

Toporaș sărmană floare
Spune, cum ai meritat
Așa tânăr în pcioare
Fără mil' a fi călcat?

L'al meu pept, floare uscată
De acum afl'un adăpost
Căci ca tine sfărâmată
A mea inimă a fost

Zâmbea veselă și jună
Viața dulce când perdui,
Cu'a mea inimă 'mpreună
Biată floare plângi și tu!

(Un toporaș)